RIL promovat. Posibilitatea pronunțării unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și c) CPP, în ipoteza admiterii de către instanță a procedurii simplificate de judecată

Procurorul general al României a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală vizând posibilitatea pronunțării unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin.1 lit.b și c din același cod, în ipoteza admiterii de către instanță a procedurii simplificate de judecată.

Examenul jurisprudenței naționale evidențiază două orientări, relevând caracterul neunitar al acesteia.

I. Într-o orientare, s-a apreciat că încuviințarea procedurii simplificate de judecată prevăzute de art.374 alin.4, art.375 din Codul de procedură penală nu este incompatibilă cu o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art.16 alin.1 lit.b și c din Codul penal. În acest sens s-a reținut că procedura recunoașterii învinuirii nu exclude examinarea cauzei sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, în caz contrar instanțele neputând să dispună o altă soluție decât condamnarea, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Chiar dacă se uzitează procedura simplificată, judecătorul are obligația de a verifica dacă probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc cu claritate săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și dacă fapta reținută în sarcina acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Cu alte cuvinte, nu orice recunoaștere a comiterii unei fapte conduce automat și la condamnarea inculpatului, judecătorul având obligația de a constata că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Totodată, în susținerea punctului de vederecăeste posibilă achitarea în procedura recunoașterii învinuirii au fost invocate și celelalte cazuri de achitare sau încetare a procesului penal prevăzute de art.16 din Codul de procedură penală: retragerea plângerii, împăcarea părților, decesul inculpatului, prescripția sau apariția unei cauze de impunitate.

II. Dimpotrivă, în opinia contrară s-a susținut că în ipoteza judecării cauzei în procedura recunoașterii învinuirii nu este posibilă pronunțarea unei soluții de achitare în baza art.16 alin.1 lit.b teza a II-a și lit.c din Codul de procedură penală. În acest sens s-a arătat că una dintre condițiile esențiale pentru încuviințarea judecării cauzei conform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii constă în aprecierea instanței asupra existenței unor probe suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, astfel cum rezultă din prevederile art.349 alin.2 din Codul de procedură penală.

În cazul în care instanța apreciază că nu sunt probe suficiente pentru aflarea adevărului ori are dubii cu privire la vinovăția inculpatului, se impune respingerea cererii de judecare în procedura simplificată și parcurgerea cercetării judecătorești de drept comun. Prin urmare, s-a reținut că simpla manifestare de voință a inculpatului de a urma procedura simplificată de judecată nu poate conduce automat la aplicarea acestei proceduri în situația în care instanța are dubii cu privire la existența faptei/a vinovăției; în această ipoteză, în virtutea respectării principiului aflării adevărului, trebuie să procedeze la administrarea nemijlocită a probatoriului de la urmărirea penală, în pofida opțiunii procesuale a inculpatului, numai în acest fel putându-se stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, conținutul concret al faptelor săvârșite și caracterul lor infracțional.

Mai mult, în susținerea acestei orientări a fost invocată opinia doctrinară potrivit căreia posibilitatea instanței de a dispune achitarea inculpatului care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare și a solicitat să fie judecat conform procedurii speciale se circumscrie exclusiv cazului prevăzut de art.16 alin.1 lit.b teza I din Codul de procedură penală (fapta constituie contravenție, a fost dezincriminată, persoana nu întrunește condițiile subiectului activ calificat, etc.). În cazul în care instanța, cu ocazia deliberării conform ar.393 din Codul de procedură penală, nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei, nu va dispune achitarea ci, conform art.395 din același cod, va dispune reluarea cercetărilor judecătorești, caz în care procesul va urma regulile procedurii de drept comun.

Opinia procurorului general este în sensul că soluția legală în materie este ilustrată de cea de-a doua orientare jurisprudențială.

Sursa:www.legal-land.ro