ÎCCJ. Acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

În Monitorul Oficial cu numărul 386 din 16 mai 2019 a fost publicată Decizia nr. 6/2019 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care ÎCCJ a stabilit că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

În motivarea soluției pronunțate, ÎCCJ arată că, din coroborarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, art. 6 pct. 35 și pct. 6 din OUG nr. 195/2002 reiese că ”autovehiculul este un vehicul echipat cu motor de propulsie, respectiv un sistem mecanic care se deplasează pe un drum cu mijloace de autopropulsare. (…)Conducerea unui autovehicul este operațiunea tehnică prin care o persoană pune în mișcare autovehiculul și îl dirijează pe drumurile publice. Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mișcare. Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcționeze, ci înseamnă „a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini” din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcțiune.

Spre exemplu, cazul în care vehiculul se deplasează pe un drum public în pantă, în sens descendent, iar conducătorul auto acționează doar direcția și frânele din interiorul autovehiculului sau situația când un vehicul este tractat pe un drum public de un alt vehicul cu ajutorul unei legături flexibile omologate.

Ca atare, și în aceste situații, conducătorul auto al vehiculului tractat sau care se deplasează din inerție pe o pantă descendentă, iar motorul nu funcționează, însă acționează frânele, direcția sau semnalizarea vehiculului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, în condițiile în care, în timp ce se află la volanul acestuia, are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.”

Mai arată ÎCCJ că ”excluderea din sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal a situațiilor în care conducerea autovehiculului se realizează pe un drum public de o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, deși motorul nu funcționează, echivalează cu dezincriminarea parțială și restrânge nejustificat, fără un temei legal, sfera de aplicare a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Nu există o motivare obiectivă și rezonabilă care să justifice o diferențiere, sub aspectul răspunderii penale, a acțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice sub influența alcoolului în raport cu funcționarea motorului de propulsie – condiție neprevăzută de norma de incriminare -, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, conducerea autovehiculului în pantă, în sens descendent, este posibilă, chiar dacă motorul nu funcționează, iar pericolul pe care îl generează această faptă nu este diminuat de omisiunea punerii în funcțiune a motorului. Starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului (prin autopropulsie/rulare pe o pantă descendentă), ci din faptul că acesta este condus, rulat pe drumurile publice de o persoană sub influența alcoolului peste limita legală.

Leave a comment