Decizia C.C.R. nr. 250/2019 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de V.D. in Dosarul nr. XXXX/86/2016 al Tribunalului Suceava - Sectia penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. Dezbaterile au avut loc la data de 9 aprilie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Razvan Horatiu Radu, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand, pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum si ale art. 396 din Codul de procedura civila, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 16 aprilie 2019, cand a pronuntat prezenta decizie . 
C U R T E A, 
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
3. Prin Incheierea din 26 mai 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/86/2016, Tribunalul Suceava - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de V.D. intr-o cauza penala.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, in esenta, ca normele procesual penale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil, permit o aplicare discriminatorie, incalca libertatea individuala si dreptul la aparare, intrucat, desi obliga instanta sa puna in discutia partilor noua incadrare juridica atunci cand considera ca incadrarea data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, nu prevad nicio sanctiune pentru incalcarea acestei obligatii, facand astfel posibila practica instantelor de a schimba incadrarea dupa inchiderea dezbaterilor, cu consecinta incalcarii dreptului inculpatului de a fi informat in mod amanuntit cu privire la natura si cauza acuzatiei ce i se aduce, astfel incat sa-si poata pregati apararea. Sustine ca dispozitia legala criticata permite instantei sa dispuna schimbarea incadrarii juridice chiar prin hotararea judecatoreasca pronuntata asupra fondului cauzei, desi, in opinia autorului exceptiei, s-ar impune pronuntarea printr-o incheiere separata.
5. Tribunalul Suceava - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens retine ca pronuntarea efectiva a instantei cu privire la schimbarea incadrarii juridice a faptei, prin incheiere, atat timp cat aceasta a fost pusa in discutie anterior, iar inculpatului i s-a acordat posibilitatea sa-si formuleze apararea cu privire la noua schimbare de incadrare juridica, nu-i aduce acestuia niciun beneficiu . Pronuntarea prin incheierecu privire la noua incadrare juridica, atat timp cat aceasta trebuie motivata, poate genera, in anumite situatii, o eventuala incompatibilitate a judecatorului, intrucat motivarea schimbarii presupune analiza temeinica a probelor administrate. Mai mult, pot exista situatii, cum este cea din cauza, in care inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice pentru ca, in fapt, sa se solicite achitarea (in cauza, prin retinerea legitimei aparari), solutie care se poate dispune doar prin hotararea pe fond, intrucat presupune analiza tuturor probelor administrate, care, daca ar fi efectuata pe parcursul procesului, ar genera, inevitabil, o antepronuntare a judecatorului. Retine ca textul criticat acorda posibilitatea partilor de a-si pregati apararea in raport cu noua acuzatie penala si este in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in cauza schimbarea incadrarii juridice fiind pusa in discutie de instanta la termenul din 26 aprilie 2017, inculpatul avand la dispozitie o luna pentru pregatirea apararii raportat la aceasta.
6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
7. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. Retine ca, din coroborarea celor doua alineate ale art. 386 din Codul de procedura penala, rezulta ca schimbarea incadrarii juridice poate avea loc numai anterior inceperii dezbaterilor, fiind exclusa posibilitatea ca schimbarea incadrarii juridice sa fie decisa prin chiar hotararea pronuntata asupra fondului cauzei. Interpretarea contrara este exclusa implicit chiar de prevederile ce fac obiectul exceptiei, caci acestea stabilesc ca, dupa schimbarea incadrarii juridice, inculpatul are dreptul de a cere lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea. Or, pregatirea apararii poate presupune inclusiv propunerea de probe fata de noua incadrare, drept pe care inculpatul nu l-ar putea exercita daca instanta, la termenul la care pune in discutia partilor noua incadrare juridica, ar ramane in pronuntare asupra solutiei pe fondul cauzei. In ceea ce priveste sanctiunea ce intervine in cazul incalcarii de catre instanta a obligatiilor prevazute de art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, in doctrina s-a aratat ca aceasta consta in "nulitatea actului astfel efectuat, daca prin aceasta s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata altfel", si ca "o astfel de vatamare se poate aduce atunci cand instanta, fara a o pune in discutia partilor, a schimbat incadrarea juridica in stadiul deliberarii si pronuntarii hotararii, nefiind relevant daca schimbarea priveste o infractiune mai grava sau o varianta calificata ori agravata a infractiunii din incadrarea initiala sau chiar o alta infractiune ori intr-o varianta mai putin grava, fiindca in ambele cazuri inculpatul a fost privat de posibilitatea de a aduce noi probe in apararea sa in raport cu fapta in noua ei calificare".
8. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
9. Prin adresele nr. 1.163, 1.164, 1.165, 1.166 din 18 februarie 2019, avand in vedere prevederile art. 30 alin. (2) si ale art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si pe cele ale art. 47 alin. (1) si (3) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Curtea Constitutionala asolicitat presedintelui Tribunalului Bucuresti, presedintelui Curtii de Apel Suceava, presedintelui Curtii de ApelBucuresti si presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa comunice orientarea jurisprudentiala a instantelor mentionate, incepand cu data de 1 februarie 2014, referitoare la momentul procesual si la felul hotararii (incheiere, sentinta sau decizie penala) prin care instanta dispune schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare .
10. Prin adresa nr. 1/975/e din 7 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.668 din 7 martie 2019, adresa nr. 3/2.921/C din 5 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.683 din 8 martie 2019, adresanr. 717/A/2019 din 7 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.671 din 8 martie 2019, respectiv adresa nr. 192 din 5 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.658 din 7 martie 2019, presedintele Tribunalului Bucuresti, vicepresedintele Curtii de Apel Bucuresti, presedintele Curtii de Apel Suceava, respectiv vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie au comunicat opinia cu privire la solicitarea Curtii Constitutionale. 
C U R T E A, 
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, adresele mentionate, aflate la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
11. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
12. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, avand urmatorul continut: "Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea."
13. In sustinerea neconstitutionalitatii normei penale criticate, autorul exceptiei invoca atat prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la aparare, cat si dispozitiile art. 6 paragraful (3) lit. a) si c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
14. Cu privire la cauza in care a fost invocata prezenta exceptie de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin Rechizitoriul nr. 650/P/2016 din 14 noiembrie 2016 al Parchetului de pe langa Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului V.D., in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta si pedepsita de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal. Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut, in fapt, ca inculpatul V.D., la data de 24 septembrie 2016, in jurul orei 20,30, aflat sub influenta bauturilor alcoolice si pe fondul unui conflict spontan/unei altercatii fizice avute cu victimele Iulian Mihai Gherasim si Alin Gheorghita Gherasim (in varsta de 15, respectiv 17 ani, din municipiul Falticeni), inarmat cu un corp taietor-intepator apt de a produce moartea (cutit tip briceag) a exercitat, cu intentie, acte de violenta grave si de mare intensitate asupra celor doua victime, aplicandu-le lovituri in zone vitale ale corpului, cauzand leziuni grave ce au condus la decesul lui Iulian Mihai Gherasim si vatamarea corporala grava a lui Alin Gheorghita Gherasim (multiple plagi intepate- taiate de brat, hemitorace stang, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 18-20 zile). In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului V.D. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prevazuta si pedepsita de art. 118 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal. Prin Incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 27 ianuarie 2017, pronuntata de judecatorul de camera preliminara in Dosarul nr. XXXX/86/2016/a1, ramasa definitiva prin necontestare, s-au respins, ca nefondate, cererile si exceptiile formulate de inculpat. In temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedura penala, s-a constatat legalitatea sesizarii instantei cu Rechizitoriul nr. 650/P/2016 emis la data de 14 noiembrie 2016 de catre Parchetul de pe langa TribunalulSuceava, privindu-l pe inculpatul V.D., a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala. Totodata, s-a dispus inceperea judecatii privind pe inculpatul V.D., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prevazuta de art. 188 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal. In cursul cercetarii judecatoresti au fost administrate mai multe mijloace de proba, din oficiu si la cererea inculpatului. De asemenea, in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul s-a prelevat de dreptul la tacere.
15. In cauza au fost formulate doua cereri de schimbare a incadrarii juridice a faptelor, respectiv cea formulata de partea civila Alin Gheorghita Gherasim, din infractiunea prevazuta de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal intr-o infractiune de omor, prevazuta de art. 188 alin. (1) din Codul penal si o tentativa la infractiunea de omor, prevazuta de art. 32 raportat la art. 188 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, si cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor formulata de inculpat (autor al exceptiei), respectiv din infractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codulpenal, in infractiunea de omor, prevazuta de art. 188 alin. (1) in concurs cu infractiunea prevazuta de art. 193 alin. (2) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 din Codul penal, cu retinerea starii de provocare, prevazuta de art. 75 alin. (1) lit. a) din Codul penal, si a legitimei aparari, prevazuta de art. 19 din Codul penal. Totodata, la termenul din 26 aprilie 2017, instanta de judecata, din oficiu, a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptelor, respectiv din infractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codulpenal, in infractiunea de omor, prevazuta de art. 188 alin. (1) din Codul penal (victima fiind Iulian Gherasim), si infractiunea de tentativa de omor, prevazuta de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal (persoana vatamata fiind Alin Gheorghita Gherasim), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) si cu retinerea starii de provocarepentru ambele fapte, prevazuta de art. 75 alin. (1) lit. a) din Codul penal. La termenul din 24 mai 2017, instanta, vazand ca nu mai sunt cereri prealabile de formulat, a constatat terminata cercetarea judecatoreasca si probatoriul epuizat, astfel incat a dispus ca atat reprezentantul Ministerului Public, cat si aparatorul inculpatului V.D. pot formula concluzii cu privire la cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor anterior mentionate. In aceeasi incheiere, instanta a retinut ca "inculpatul Dochita Vasile are cunostinta de cele trei cereri de schimbare a incadrarii juridice a faptelor, putand sa-si faca apararile necesare cu privire la acestea", urmand ca instanta sa se pronunte prin hotarare . La acelasi termen inculpatul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, deliberarea si pronuntarea asupra admisibilitatii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale fiind amanate pentru data de 26 mai 2017, iar deliberarea si pronuntarea asupra fondului cauzei, respectiv cu privire la schimbarea incadrarii juridice a faptelor, la data de 31 mai 2017.
16. Ulterior, prin Incheierea din 26 mai 2017, in temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Suceava - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 386 alin. (1) din Codul penal. Totodata, prin Sentinta penala nr. 182 din 31 mai 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/86/2016, Tribunalul Suceava - Sectia penala a respins, ca neintemeiate, cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, formulate de inculpat si de partea civila, si a admis schimbarea de incadrare juridica pusa in discutie din oficiu . In cuprinsul hotararii judecatoresti mentionate, la pagina 13, instantaa retinut ca "schimbarea de incadrare juridica pusa in discutie din oficiu le-a fost adusa la cunostinta inculpatului si aparatorului acestuia in sedinta din data de 26 aprilie 2017, acestia avand la dispozitie doua termene pentru a-si pregati apararea, ultimul termen fiind acordat aparatorului inculpatului strict sub acest aspect".
17. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragrafele 33-34, a statuat ca notiunea de "acuzatie in materie penala" trebuie inteleasa in sensul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si poate fi definita drept "notificarea oficiala, din partea autoritatii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definitie care depinde, de asemenea, de existenta sau absenta unor "repercusiuni importante asupra situatiei (suspectului)" (Hotararea din 27 februarie 1980, pronuntata in Cauza Deweer impotriva Belgiei, paragraful 46; Hotararea din 15 iulie 1982, pronuntata in Cauza Eckle impotriva Germaniei, paragraful 73). In acest sens, instanta de control constitutional a retinut ca actualul Cod de procedura penala consacra trei modalitati de acuzatie in materie penala, reglementate de art. 307 - referitor la aducerea la cunostinta a calitatii de suspect, de art. 309 - referitor la punerea in miscare a actiunii penale si la aducerea la cunostinta a calitatii de inculpat si de art. 327 lit. a) - referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei de judecata . Daca in primele doua situatii notificarea oficiala consta in aducerea la cunostinta a calitatii de suspect inainte de prima sa audiere si in comunicarea catre inculpat a ordonantei prin care s-a pus in miscare actiunea penala prin care, de asemenea, este chemat in vederea audierii, in cea de-a treia situatie notificarea oficiala consta in comunicarea catre inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului in conditiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedura penala ce dispune cu privire la camera preliminara.
18. Curtea retine, totodata, ca art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza dreptul "acuzatului" de a fi informat cu privire la natura si cauzele "acuzatiei" ce i se aduce. Dispozitiile conventionale precitate evidentiaza necesitatea ca autoritatile nationale sa depuna o maxima diligenta cu privire la modul in care se face notificarea "acuzatiei" catre cel interesat, deoarece actul de acuzatie are un rol determinant in procedura penala; incepand cu data notificarii, persoana in cauza este oficial avizata despre baza factuala si juridica a invinuirii ce i se aduce (Hotararea din 19 decembrie 1989, pronuntata in Cauza Kamasinski impotriva Austriei, paragraful 79; Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragrafele 51-52; Hotararea din 25 iulie 2000, pronuntata in CauzaMattoccia impotriva Italiei, paragraful 59). Art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventie recunoaste acuzatului nu numai dreptul de a fi informat cu privire la "cauza" acuzatiei, adica faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si la "natura" acuzatiei, adica incadrarea juridica a faptelor in cauza; in ambele situatii informarea trebuie sa fie detaliata (Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragraful 51; Hotararea din 25 iulie 2000, pronuntata in Cauza Mattoccia impotriva Italiei, paragraful 59; Hotararea din 7 ianuarie 2010, pronuntata in Cauza Penev impotriva Bulgariei, paragrafele 33 si 42; Hotararea din 12 aprilie 2011, pronuntata in Cauza Adrian Constantin impotriva Romaniei, paragraful 18).
19. Totodata, instanta europeana a decis ca sfera de aplicare a art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventie trebuie apreciata, in special, in lumina dreptului general la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie . In materie penala, o informare precisa si completa cu privire la acuzatiile aduse unui inculpat si, prin urmare, cu privire la incadrarea juridica pe care instanta ar putea sa o retina impotriva acestuia este o conditie esentiala a echitatii procedurii (Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragraful 52; Hotararea din 1 martie 2006, pronuntata in Cauza Sejdovic impotriva Italiei, paragraful 90). De asemenea, exista o legatura intre lit. a) si lit. b) ale art. 6 paragraful 3 din Conventie, iar dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei trebuie sa fie analizat in lumina dreptului acuzatului de a-si pregati apararea (Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragraful 54; Hotararea din 1 martie 2001, pronuntata in Cauza Dallos impotriva Ungariei, paragraful 47).
20. In aplicarea garantiei reglementate la art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventie, specifica unui proces echitabil, in materie penala, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au emis Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare in cadrul procedurilor penale, intrucat "Persoanele acuzate de savarsirea unei infractiuni ar trebui sa primeasca toate informatiile referitoare la acuzare, astfel incat sa-si poata pregati apararea si sa se garanteze echitatea procedurilor penale." (paragraful 27), iar "Informatiile puse la dispozitia persoanelor suspectate sau acuzate cu privire la fapta penala de a carei comitere sunt suspectate ar trebui sa fie furnizate cu promptitudine, cel tarziu inainte de primul lor interogatoriu oficial, de catre politie sau de catre o alta autoritate competenta si fara a aduce atingere desfasurarii anchetei in curs. Ar trebui furnizata o descriere suficient de detaliata a faptelor, inclusiv, daca se cunosc, a momentului si locului, referitoare la infractiunea de a carei comitere sunt suspectate sau acuzate persoanele, precum si a incadrarii juridice posibile a infractiunii prezumate, avand in vedere etapa procedurilor penale in care se furnizeaza o astfel de descriere, astfel incat sa se garanteze caracterul echitabil al procedurilor mentionate si sa se permita exercitarea efectiva a dreptului la aparare." (paragraful 28). In acest sens, art. 6 alin. (1) si (3) din Directiva 2012/13/UE, care reglementeaza dreptul la informare cu privire la acuzare, prevede ca "(1) Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate primesc informatii cu privire la fapta penala de a carei comitere acestea sunt suspectate sau acuzate. Informatiile respective se furnizeaza cu promptitudine si cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor si exercitarea efectiva a dreptului la aparare [...] (3) Statele membre se asigura ca, cel tarziu la prezentarea fondului acuzarii in instanta, se ofera informatii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura si incadrarea juridica a infractiunii, precum si forma de participare a persoanei acuzate."
21. Garantiile unui proces echitabil in materie penala, instituite atat in art. 6 paragraful 1 din Conventie, cat si pe cale jurisprudentiala, privesc dreptul la un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege; egalitatea armelor, principiul contradictorialitatii, motivarea hotararilor, dreptul acuzatului de a pastra tacerea - garantii implicite ale desfasurarii procedurii; publicitatea procesului, termenul rezonabil - garantii explicite ale desfasurarii procedurii; prezumtia de nevinovatie, dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzatiei, acordarea timpului si facilitatilor pentru pregatirea apararii, dreptul la aparare, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces, dreptul la asistenta gratuita a unui interpret.
22. Cat priveste dreptul la aparare, instanta de control constitutional a retinut in Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 38, ca acesta este de natura constitutionala, fiind consacrat in art. 24 din Constitutie, precum si, prin prisma art. 20 din Constitutie, de natura conventionala, in conditiile in care art. 6 paragraful 3 lit. c) din Conventie reglementeaza aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil prevazut de paragraful 1 al aceluiasi articol, garanteaza ca procedura pornita impotriva unui acuzat nu se va derula fara ca acesta sa fie aparat in mod efectiv si adecvat. De asemenea, Curtea constata ca art. 10 din Codul de procedura penala reglementeaza dreptul la aparare ca principiu al procedurilor penale si al procesului penal in ansamblul sau, in concordanta cu prevederile constitutionale si conventionale ce consacra acest drept, stabilind atat drepturi procesuale ale partilor si subiectilor procesuali principali, inclusiv dreptul suspectului de a fi informat de indata si inainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala si incadrarea juridica a acesteia, respectiv dreptul inculpatului de a fi informat de indata despre fapta pentru care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva lui si incadrarea juridica a acesteia [art. 10 alin. (3)], cat si garantii procesuale ale acestora, in mod special obligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea deplina si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali in tot cursul procesului penal [art. 10 alin. (5)].
23. In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei, Curtea retine ca, potrivit art. 286 alin. (2) si (4) din Codul de procedura penala, aceasta este mentionata, in mod obligatoriu, in ordonanta de incepere a urmaririi penale, in ordonanta de dispunere a continuarii acesteia fata de suspect, in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, in rechizitoriu, in ordonantele de clasare ori de renuntare la urmarirea penala si in cuprinsul oricarei ordonante sau al oricarui referat, emise in cursul urmaririi penale. Legea procesual penala in vigoare prevede ca, odata cu dispunerea de catre procuror sau organul de cercetare penala a continuarii urmaririi penale asupra unei persoane, aceasta dobandeste calitatea de suspect si drepturile si obligatiile atasate acestei calitati, printre care si dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia. Cu privire la continutul informarii ce se impune a fi realizata, art. 307 din Codul de procedura penala mentioneaza obligatia ca suspectului sa i se comunice fapta pentru care este suspectat, incadrarea juridica a acesteia, precum si drepturile procesuale reglementate in art. 78 raportat la art. 83 din Codul de procedura penala. Totodata, dupa punerea in miscare a actiunii penale, dispozitiile procesuale ale art. 309 obliga organele de urmarire penala sa aduca acest lucru la cunostinta inculpatului si sa ii solicite o noua declaratie . Asadar, dupa emiterea ordonantei de punere in miscare a actiunii penale, organul de cercetare penala sau procurorul il va chema pe inculpat pentru a-l audia. Inculpatului i se aduc la cunostinta punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, inclusiv fapta pentru care a fost inculpat si incadrarea juridica a acesteia, precum si drepturile si obligatiile procesuale atasate noii sale calitati.
24. Potrivit art. 311 alin. (1) din Codul de procedura penala, "In cazul in care, dupa inceperea urmaririi penale, organul de urmarire penala constata fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau imprejurari care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei, dispune extinderea urmaririi penale ori schimbarea incadrarii juridice". In cursul urmaririi penale, schimbarea incadrarii juridice se dispune de catre organul de urmarire penala - procuror sau organul de cercetare penala - prin ordonanta . Potrivit alin. (3) al art. 311 din Codulde procedura penala, "Organul judiciar care a dispus extinderea urmaririi penale sau schimbarea incadrarii juridice este obligat sa il informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea". Intrucat normele procesual penale precitate nu reglementeaza obligatia de informare cu privire la schimbarea incadrarii juridice a faptei, prin Decizia nr. 90 din 28 februarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 alin. (3) din Codul de procedura penala si a constatat ca solutia legislativa care exclude obligatia informarii suspectului/inculpatului despre schimbarea incadrarii juridice este neconstitutionala. In motivarea solutiei sale Curtea a retinut ca "necesitatea schimbarii incadrarii juridice a faptei poate fi determinata, fie de o gresita apreciere initiala a incadrarii, fie de intervenirea sau descoperirea ulterioara a unor imprejurari care conduc la retinerea unei incadrari juridice diferite fata de cea initiala. Schimbarea incadrarii juridice poate avea consecinte asupra competentei de desfasurare a urmaririi penale, asupra obligativitatii asigurarii asistentei juridice, asupra caracterului oficial al procesului penal si altele" (paragraful 24). Curtea a constatat, totodata, ca "exista posibilitatea ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta, existenta unor imprejurari noi ori constatarea unei erori de apreciere a incadrarii juridice initiale sa impuna schimbarea incadrarii juridice a faptei . In aceasta situatie, inculpatul nu beneficiaza de dreptul de a fi informat, in cel mai scurt timp si in mod amanuntit, cu privire la natura acuzatiei, art. 10 alin. (3) din Codul de procedura penala stabilind ca inculpatul are dreptul de a fi informat de indata despre incadrarea juridica a faptei numai cu prilejul punerii in miscare a actiunii penale si nu ulterior acestui moment. Faptul ca acesta a cunoscut initial care este cauza acuzatiei nu duce automat la concluzia ca a beneficiat de dreptul de a fi informat, deoarece o schimbare de incadrare juridica, chiar a acelorasi fapte antisociale, producand consecinte in planul raspunderii penale ori asupra competentei de desfasurare a urmaririi penale, evidentiaza, in acord si cu principiul legalitatii procedurilor penale, interesul inculpatului de a fi informat, potrivit art. 83 lit. a1) din Codul de procedura penala, cu privire la fapta pentru care este cercetat si la noua incadrare juridica a acesteia". (paragraful 36). Potrivit art. 327 din Codul de procedura penala, cauzele penale pot fi rezolvate fie cu emiterea unei ordonante - prin care se dispune clasarea sau renuntarea la urmarirea penala, fie cu emiterea rechizitoriului. Or, in aceasta din urma situatie, inculpatului ii sunt afectate dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil, intrucat, nefiind informat in cel mai scurt timp cu privire la noua incadrare juridica, va fi mentinut in eroare cu privire la noua natura a acuzatiei in materie penala, pana la comunicarea rechizitoriului, potrivit art. 344 alin. (2) din Codul de procedura penala, nebeneficiind de timpul si mijloacele adecvate pentru a reactiona si pentru a-si organiza apararea (paragraful 37). In aceste conditii, Curtea a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art. 311 alin. (3) din Codul de procedura penala, potrivit careia organul judiciar care a dispus schimbarea incadrarii juridice nu este obligat sa il informeze pe acuzat cu privire la aceasta, incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil si ale art. 24 referitor la dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, in termenul cel mai scurt, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa.
25. Curtea reaminteste ca a treia modalitate de notificare oficiala a "acuzatiei" consta in comunicarea catre inculpata unei copii certificate a rechizitoriului, in temeiul art. 344 alin. (2) din Codul de procedura penala, cu toate ca, anterior, inculpatul a luat cunostinta de acuzatiile ce ii sunt aduse prin comunicarea, in conditiile art. 309 alin. (3) din Codul de procedura penala, a ordonantei de punere in miscare a actiunii penale avand valoarea unui act de punere sub acuzare .
26. Totodata, aducerea la cunostinta a acuzatiei are loc si in etapa preliminara a fazei judecatii in prima instanta, anterior inceperii cercetarii judecatoresti, art. 374 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala stabilind ca, la primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita si cauza se afla in stare de judecata, presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus inceperea judecatii sau sa faca o prezentare succinta a acestuia. Ulterior, presedintele, explicand inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, il instiinteaza pe acesta cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar. Explicatiile date de presedintele completului de judecata inculpatului, precedate de citirea actului de sesizare - moment la care acuzarea devine publica, au rolul de a lamuri inculpatul in ce consta invinuirea ce i se aduce, desi inculpatul nu ia cunostinta pentru prima data de aceasta, in vederea garantarii dreptului la aparare al acestuia (in acest sens, Decizia nr. 750 din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, paragraful 14).
27. In continuare, Curtea retine ca, potrivit art. 371 din Codul de procedura penala, "Judecata se margineste la faptele si la persoanele aratate in actul de sesizare a instantei". Cu alte cuvinte, obiectul judecatii se limiteaza la fapta si persoana retinute in actul de sesizare a instantei - rechizitoriul sau incheierea de incepere a judecatii, dupa caz -, nu insa si la incadrarea juridica a faptei . In conditiile in care corecta incadrare juridica a unei fapte pentru care o persoana este inculpata tine de corecta aplicare a legii penale, de respectarea principiului legalitatii in cursul procedurilor judiciare, in vederea respectarii acestor principii si a dreptului partilor la un proces echitabil, pe parcursul procesului penal acuzatia penala poate fi modificata din perspectiva incadrarii juridice a faptei . Asadar, daca fapta retinuta in actul de sesizare in sarcina persoanei acuzate nu se regaseste perfect in norma care o incrimineaza, atunci instanta de judecata este obligata - din oficiu sau la cererea participantilor la procesul penal, indiferent de procedura de judecata pe care o aplica - sa ii gaseasca corespondentul in cadrul normativ, potrivit art. 386 din Codul de procedura penala. Incadrarea juridica a faptei semnifica stabilirea textului de lege care o prevede si o sanctioneaza si caracterizarea ei ca infractiune potrivit acestui text si presupune realizarea de catre organele judiciare a unei relatii corespunzatoare intre continutul legal al infractiunii si continutul concret al acesteia. Prin incadrarea juridica a faptei se statueaza asupra textului din legea penala, a tiparului incriminator ce prevede si sanctioneaza fapta socialmente periculoasa ce constituie obiectul cauzei penale, in sensul art. 371 din Codul de procedura penala. "Schimbarea incadrarii juridice a faptei este un act procesual necesar in cazurile in care rechizitoriul a retinut din eroare o anumita incadrare sau atunci cand in cursul judecatii apar elemente noi de natura sa determine o alta incadrare juridica decat cea data prin actul de sesizare a instantei. Initiativa schimbarii incadrarii juridice a faptei, indiferent daca are loc in fata primei instante sau in judecarea cailor de atac, apartine instantei de judecata, partilor, precum si procurorului. Acest drept al partilor si al procurorului de a solicita instantei modificarea cadrului procesual rezulta din prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedura penala [s.n. din 1968], norma de aplicatie generala, conform careia, A«In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluziiA»." (Decizia nr. 124 din 1 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 245 din 24 martie 2005)
28. Schimband incadrarea juridica, instanta retine ca savarsita aceeasi fapta prevazuta in actul de sesizare, asadar, continutul faptei imputate nu se schimba. In acest sens, Curtea a constatat ca "incadrarea juridica a faptei presupune realizarea de catre organele judiciare a unei concordante intre continutul legal al infractiunii si continutul concret al acesteia. De pilda, se poate schimba incadrarea juridica dintr-o infractiune in alta infractiune, insa cu retinerea aceleiasi laturi obiective, dar cu urmari sau cu imprejurari diferite. Asadar, schimband incadrarea juridica a faptei, instanta constata ca savarsita aceeasi fapta prevazuta in actul de sesizare, insa cu retinerea sau inlaturarea unor imprejurari de care nu/se face vorbire in rechizitoriu" (Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 570 din 18 iulie 2017, paragraful 30). Din aceasta perspectiva, Curtea retine, in acord cu Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, precitata, ca "datele, care ar putea conduce la concluzia ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata, pot sa apara doar in cursul cercetarii judecatoresti ca urmare a readministrarii probelor din urmarirea penala ori a administrarii de probe noi". Astfel, Curtea retine ca necesitatea recalificarii in drept a faptelor retinute in sarcina inculpatului poate sa reiasa din cercetarea judecatoreasca, avand in vedere materialul probator administrat in faza de urmarire penala si in cursul cercetarii judecatoresti, prin raportare la circumstantele concrete ale cauzei.
29. Art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala - ca si art. 344 din Codul de procedura penala din 1968 - prevede ca, "Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea". Curtea retine ca norma procesual penala criticata instituie o dubla obligatie a instantei de judecata in legatura cu schimbarea incadrarii juridice a faptei, respectiv obligatia instantei de a pune in discutia partilor noua incadrare si obligatia de a informa inculpatul ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea. In acest sens, in Decizia nr. 124 din 1 martie 2005, precitata, Curtea a retinut ca "Dispozitia legala criticata [s.n. art. 334 din Codul de procedura penala din 1968] impune instantei obligatia de a pune in discutie noua incadrare si de a atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara acordarea ragazului necesar pentru a-si pregati apararea. Sub acest aspect se retine ca aceste obligatii care incumba instantei judecatoresti reprezinta veritabile garantii ale dreptului la aparare si ale dreptului la un proces echitabil" (considerente reiterate si in Decizia nr. 593 din 8 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.055 din 26 noiembrie 2005). In acelasi fel, in Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, anterior citata, Curtea a constatat ca "schimbarea incadrarii juridice a faptei poate avea loc in anumite conditii, a caror indeplinire constituie o garantie atat a dreptului de aparare al partilor, cat si a solutionarii corecte a cauzei". De altfel, in Hotararea din 12 aprilie 2011, pronuntata in Cauza Adrian Constantin impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca a fost incalcat art. 6 paragraful 3 lit. a) si lit. b) din Conventie coroborat cu paragraful 1 al aceluiasi articol, care prevede o procedura echitabila (paragraful 28), intrucat "Curtea Suprema de Justitie a schimbat incadrarea juridica a faptelor doar in timpul deliberarii, deci dupa incheierea dezbaterilor. In mod evident, era prea tarziu pentru exercitarea dreptului la aparare" (paragraful 22). In speta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a schimbat incadrarea juridica a faptelor in timpul deliberarilor, cu nerespectarea obligatiei de a informa inculpatul, potrivit art. 344 din Codul de procedura penala din 1968. Astfel ca, desi "schimbarea incadrarii juridice realizate de Curtea Suprema i-a fost favorabila reclamantului, avand in vedere pedeapsa mai usoara prevazuta pentru infractiunea de neglijenta in serviciu [...]", instanta europeana a considerat ca s-a adus atingere dreptului reclamantului de a fi informat in mod detaliat cu privire la natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa, precum si dreptului sau de a dispune de timpul si facilitatile necesare pregatirii apararii sale (paragrafele 26 si 27).
30. In prezenta cauza, autorul exceptiei sustine, in esenta, ca normele procesual penale ale art. 386 alin. (1), desi obliga instanta sa puna in discutia partilor noua incadrare juridica atunci cand considera ca incadrarea data prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, permit instantei de judecata sa dispuna schimbarea incadrarii juridice chiar prin hotararea judecatoreasca pronuntata asupra fondului cauzei, pe cale de consecinta fiind incalcate dreptul la un proces echitabil, libertatea individuala si dreptul la aparare. In opinia autorului exceptiei, se impune ca schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare sa se pronunte printr-o incheiere separata.
31. Avand in vedere motivele de neconstitutionalitate formulate de autor, in temeiul prevederilor art. 30 alin. (2) si ale art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si ale art. 47 alin. (1) si alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, prin adresele nr. 1.163, 1.164, 1.165 si 1.166 din 18 februarie 2019, Curtea Constitutionala a solicitat presedintelui Tribunalului Bucuresti, presedintelui Curtii de Apel Suceava, presedintelui Curtii de Apel Bucuresti si presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa comunice orientarea jurisprudentiala a instantelor mentionate, incepand cu data de 1 februarie 2014, referitoare la momentul procesual si la felul hotararii (incheiere, sentinta sau decizie penala) prin care instantadispune schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare .
32. Prin Adresa nr. 1/975/e din data de 7 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.668 din 7 martie 2019, Tribunalul Bucuresti a formulat urmatorul raspuns: "Orientarea Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala cu privire la chestiunea de drept sus-mentionata este in sensul ca solicitarea de schimbare a incadrarii juridice este pusa in discutia partilor, de regula, la finalul cercetarii judecatoresti, potrivit ordinii reglementate de legiuitor in judecata in prima instanta, atragandu-se atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea. Asupra solicitarii de schimbare a incadrarii juridice, instanta s-a pronuntat, de regula, prin hotarare judecatoreasca prin care a solutionat fondul cauzei (sentinta penala), insa au existat situatii in care pronuntarea s-a facut inainte de a trece la etapa dezbaterilor, prin incheiere de sedinta."
33. Prin Adresa nr. 3/2.921/C din 5 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.683 din 8 martie 2019, Curtea de Apel Bucuresti a formulat urmatorul raspuns: "Sectia I penala a Curtii de Apel Bucuresti: In urma consultarii judecatorilor, la nivelul sectiei s-a apreciat ca in calea de atac a apelului, schimbarea incadrarii juridice se va dispune doar prin decizie, iar in cazul judecatii asupra fondului schimbarea incadrarii juridice se dispune, de regula, prin sentinta, pentru acelasi argument prezentat de instanta sesizata, respectiv evitarea antepronuntarii. Judecatorii au invederat ca in cazul in care aspectele sesizate prin cererea de schimbare nu antameaza fondul, este posibil ca instanta sa se pronunte si prin incheiere . Sectia a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti: Referitor la momentul procesual si felul hotararii prin care se dispune schimbarea incadrarii juridice, in temeiul art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, raspunsul se impune a fi nuantat in functie de faza procesuala in care se pune in discutie schimbarea incadrarii juridice (fond/apel). Astfel, in cazul in care dosarul se afla in faza judecatii in fond, orientarea jurisprudentiala la nivelul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala este in sensul pronuntarii asupra schimbarii incadrarii juridice prin hotararea prin care instanta se pronunta si asupra fondului cauzei, adica prin sentinta, dupa punerea in discutia partilor, in prealabil, a schimbarii incadrarii juridice, si aducerea la cunostinta inculpatului ca are dreptul de a solicita lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea, conform art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala. In schimb, in situatia in care schimbarea incadrarii juridice a faptei se pune in discutie in calea de atac a apelului, la nivelul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala s-a apreciat ca instanta de apel nici nu s-ar putea pronunta printr-o incheiere separata asupra unei astfel de cereri. Astfel, schimbarea incadrarii juridice in apel presupune in mod obligatoriu desfiintarea hotararii primei instante, conform art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, si pronuntarea unei noi hotarari cu privire la actiunea penala, care sa vizeze si aspectele ce tin de incadrarea juridica, iar o astfel de operatiune nu poate fi realizata printr-o incheiere de sedinta separata, ci doar prin decizia pronuntata asupra apelului".
34. Prin Adresa nr. 717/A/2019 din 7 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.671 din 8 martie 2019, Curtea de Apel Suceava a formulat urmatorul raspuns: "Referitor la momentul procesual la care instanta de judecata dispune schimbarea incadrarii juridice, din practica instantelor din circumscriptia Curtii de Apel Suceava se observa ca acesta nu este unul fix, putand interveni oricand dupa citirea actului de sesizare a instantei (cand schimbarea de incadrare se dispune prin incheiere) si pana la solutionarea cauzei in fond sau in apel (cand schimbarea de incadrare juridica se dispune, dupa caz, fie prin sentinta, fie prin decizie). Majoritara este orientarea jurisprudentiala prin care schimbarea incadrarii juridice se face la finalul procesului, prin hotarare (sentinta sau decizie, in functie de stadiul procesual)."
35. Prin Adresa nr. 192 din 5 martie 2019, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.658 din 7 martie 2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat urmatorul raspuns: "Examinarea jurisprudentei Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie conduce la concluzia ca schimbarea incadrarii juridice se realizeaza, dupa caz, prin sentinta (in cauzele judecate in prima instanta la nivelul Sectiei penale) sau prin decizie (in cauzele judecate in apella nivelul Sectiei penale), la momentul solutionarii cauzei in prima instanta ori in apel, iar punerea in discutie a acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, se realizeaza anterior." In acest sens au fost anexate decizii si sentinte pronuntate de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din care rezulta atat momentul punerii in discutie, cat si momentul schimbarii incadrarii juridice. Prin aceeasi adresa s-a precizat ca "Orientarea jurisprudentiala - in sensul ca schimbarea incadrarii juridice se realizeaza prin decizie, la momentul solutionarii cauzei in apel, iar punerea in discutie a acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, se realizeaza anterior - se regaseste si la nivelul Completurilor de 5 judecatori, fiind reflectata, de exemplu, in Decizia nr. 137 din 24 septembrie 2018", de asemenea anexata.
36. Alaturat celor precizate de catre instantele de drept comun mentionate, Curtea retine ca, anterior datei de 1 februarie 2014, instanta de control constitutional a fost sesizata de catre Judecatoria Targu Mures cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedura penala din 1968, in Decizia nr. 593 din 8 noiembrie 2005, precitata, fiind retinuta opinia instantei de judecata exprimata cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata, in sensul ca "practica instantelor din raza Curtii de Apel Targu Mures este de a se pronunta cu privire la schimbarea incadrarii juridice numai odata cu solutionarea fondului cauzei, considerandu-se ca, daca instanta s-ar pronunta asupra schimbarii incadrarii juridice prin incheiere, dupa punerea in discutie a noii incadrari juridice, ar fi incident cazul de incompatibilitate prevazut de art. 47 alin. (2) din Codul de procedura penala, potrivit caruia nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza. In concluzie, instanta apreciaza ca fiind neconstitutionale prevederile art. 334 din Codul de procedura penala, in masura in care acestea se interpreteaza in sensul ca instantade judecata trebuie sa se pronunte cu privire la noua incadrare juridica doar cu ocazia pronuntarii hotararii".
37. Avand in vedere practica instantelor de judecata, astfel cum a fost relevata in adresele mentionate, opinia instantei de judecata exprimata in Decizia nr. 593 din 8 noiembrie 2005 si analizand deciziile si sentintele pronuntate de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, anexate, precum si Decizia penala nr. 137 din 24 septembrie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 5 judecatori, in Dosarul nr. 1.369/1/2018, Curtea observa ca, de regula, cu privire la schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare, instanta de judecata se pronunta la finalul procesului, prin hotarare judecatoreasca, sentinta sau decizie, in functie de stadiul procesual, cu respectarea obligatiilor de a pune in discutia partilor noua incadrare si de a informa inculpatul ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
38. In raport cu toate acestea, Curtea retine ca, potrivit Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European si a Consiliului, privind dreptul la informare in cadrul procedurilor penale, "In cazul in care, in cursul procedurilor penale, detaliile acuzarii se modifica intr-o masura care sa afecteze in mod substantial pozitia persoanei suspectate sau acuzate, modificarile ar trebui sa i se comunice persoanei respective atunci cand este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor si la timp pentru a permite exercitarea efectiva a dreptului la aparare" (paragraful 29), art. 6 alin. (4) stabilind ca "Statele membre se asigura ca persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu promptitudine cu privire la orice modificare a informatiilor oferite in conformitate cu prezentul articol [s.n. informatii cu privire la acuzare], acolo unde este necesar pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor". Totodata Curtea reaminteste ca art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la cauza acuzatiei (faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia) si natura acuzatiei (incadrarea juridica a faptelor in cauza), iar dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei trebuie sa fie analizat in lumina dreptului acuzatului de a-si pregati apararea.
39. Cu privire la "reincadrarea juridica a acuzatiei", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca "Acuzatul trebuie sa fie informat in mod corespunzator si pe deplin cu privire la orice modificare a acuzatiei, inclusiv modificarile care au legatura cu A«cauzaA» acesteia, si trebuie sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pentru a reactiona la aceste modificari si pentru a-si organiza apararea pe baza oricarei noi informatii sau afirmatii. Modificarea acuzatiei aduse unei persoane, indiferent daca este vorba despre natura faptelor imputate sau despre calificarea lor juridica, trebuie adusa la cunostinta ei in aceleasi conditii de promptitudine prevazute de art. 6 paragraful 3 lit. a), pentru ca ea sa fie in masura sa dispuna de facilitatile necesare organizarii apararii in noile conditii aparute". (Hotararea din 25 iulie 2000, pronuntata in Cauza Mattoccia impotriva Italiei, paragraful 61, si Decizia din 5 septembrie 2006, pronuntata in procedura de admisibilitate a cererii in Cauza BAA¤ckstrom si Andersson impotriva Suediei). Mai mult, aceeasi instanta europeana a statuat ca "Informatiile referitoare la acuzatiile aduse, inclusiv incadrarea juridica retinuta de instanta in materie, trebuie sa fie furnizate fie inainte de proces, in actul de inculpare, fie cel putin in cursul procesului, prin alte mijloace, precum extinderea formala sau implicita a acuzatiilor. Simpla mentionare a posibilitatii teoretice ca instanta sa ajunga la o concluzie diferita de cea a parchetului in ceea ce priveste incadrarea infractiunii este, in mod evident, insuficienta" (Hotararea din 20 aprilie 2006, pronuntata in Cauza I.H. si altii impotriva Austriei, paragraful 34). S-a retinut totodata ca "In cazul reincadrarii faptelor in cursul procesului, acuzatului trebuie sa i se acorde posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare in mod practic si efectiv si in timp util (Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragraful 62; Hotararea din 25 ianuarie 2011, pronuntata in Cauza Block impotriva Ungariei, paragraful 24). De altfel, cu valoare de principiu, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "statele contractante au obligatia de a adopta masuri pozitive care sa garanteze respectarea efectiva a drepturilor inscrise in art. 6, adica sa realizeze punerea lor in valoare in folosul celor carora le sunt recunoscute" (Hotararea din 30 ianuarie 2001, pronuntata in Cauza Vaudelle impotriva Frantei, paragraful 52), principiu aplicabil si dispozitiilor art. 6 paragraful 3 litera a) din Conventie .
40. Plecand de la aceste premise, Curtea constata ca punerea in discutia partilor a noii incadrari juridice si informarea inculpatului referitor la dreptul de a cere lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea, astfel cum prevede art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, are semnificatia unei "simple mentionari a posibilitatii teoretice ca instanta sa ajunga la o concluzie diferita de cea a parchetului in ceea ce priveste incadrarea infractiunii", astfel cum a retinut instanta europeana in jurisprudenta precitata, insuficienta pentru exercitarea in mod efectiv a dreptului la aparare si pentru mentinerea caracterului echitabil al procedurii. Formularea cu caracter general si imperativ a normei procesuale referitoare la obligativitatea punerii in discutie de catre instanta a oricarei schimbari de incadrare juridica, precum si modalitatea specifica in care este reglementata desfasurarea unei atari proceduri in fata instantei constituie o garantie ca partile sa nu fie surprinse de o alta incadrare juridica a faptelor si ca ele sa nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la aceasta noua eventualitate. Insa, respectarea de catre instanta de judecata a obligatiilor reglementate in art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala, in conditiile in care aceasta se pronunta cu privire la schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare la finalul procesului, prin hotarare judecatoreasca, sentinta sau decizie, nu este in masura sa mentina caracterul echitabil al procesului penal si exercitarea in mod efectiv de catre inculpat a dreptului la aparare in procesul penal.
41. Concluzia anterioara este justificata avand in vedere faptul ca incadrarea juridica a faptei are efecte atat in sfera dreptului substantial, determinand stabilirea temeiului juridic al raspunderii penale, a felului si limitelor pedepsei aplicabile, cat si in plan procesual penal, din perspectiva mentinerii si luarii masurilor preventive, a dispunerii asistarii obligatorii de catre avocat a inculpatului, a stabilirii competentei instantei de judecata, astfel ca schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare are consecinte cu privire la toate aceste aspecte, instanta fiind obligata, fata de noua incadrare juridica a faptei, sa dispuna in consecinta, potrivit normelor procesual penale in vigoare, cu privire la eventualele masuri preventive dispuse in cauza, obligativitatea asigurarii asistentei juridice a inculpatului ori sa-si decline competenta in favoarea instantei superioare, daca infractiunea este de competenta materiala a acesteia. Insa, in masura in care instanta de judecata se pronunta cu privire la schimbarea incadrarii juridice (pusa in discutie din oficiu ori potrivit cererii partilor sau reprezentantului Ministerului Public) la finalul procesului, prin hotarare judecatoreasca, sentinta sau decizie, in functie de stadiul procesual, o eventuala antamare a aspectelor mentionate apare ca fiind tardiva procedural. Particularizand, Curtea retine ca echitatea procedurii impune ca solutionarea cauzei sa se faca de catre o instanta competenta material, care sa dispuna, in mod legal, cu privire la luarea, prelungirea, revocarea, inlocuirea masurilor preventive ori cu privire la asistarea de catre avocat a inculpatului, atunci cand asistenta este obligatorie, in raport cu "acuzatia penala" ce face obiectul procesului penal. De altfel, chiar si in situatia in care instanta de judecata schimba incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare, insa consecintele procedurale relevate nu se produc, Curtea constata ca, pronuntand noua incadrare juridica a faptei direct prin hotararea judecatoreasca, la finalul procesului, instanta de judecata priveaza inculpatulde posibilitatea reala de a se apara in procesul penal, cu nerespectarea art. 24 alin. (1) din Constitutie, si ii incalca dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta instituit in art. 6 paragrafele 1 si 3 lit. a) din Conventie si art. 21 alin. (3) din Legea fundamentala.
42. In aceste conditii, Curtea constata ca numai dispunerea schimbarii incadrarii juridice a faptei, prin hotarare care nu solutioneaza fondul cauzei, ulterior punerii in discutia partilor a noii incadrari juridice, insa anterior solutionarii cauzei, prin sentinta sau decizie, asigura caracterul echitabil al procesului si posibilitatea exercitarii in continuare a unei aparari efective, in procesul penal, de catre inculpat, in conditiile in care doar in raport cu o incadrare juridica in mod definitiv stabilita, in cursul procesului penal, iar nu la finalul acestuia, inculpatul isi poate face aparari concrete.
43. Alaturat celor constatate, Curtea retine ca noua lege procesual penala prevede, cu titlu de noutate, in art. 386 alin. (2), ca daca noua incadrare juridica vizeaza o infractiune pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, instanta de judecata cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere prealabila . In situatia in care persoana vatamata formuleaza plangere prealabila, instanta continua cercetarea judecatoreasca, in caz contrar dispunand incetarea procesului penal. Potrivit art. 420 alin. (11) din Codul de procedura penala, textul de lege criticat este incident si in apel. De pilda, in ipoteza in care instanta constata ca intr-o cauza s-au facut acte de urmarire penala si de judecata pana la 1 februarie 2014, data intrarii in vigoare a noului Cod penal, pentru o infractiune pentru care, potrivit noilor dispozitii, este necesara plangerea prealabila - in speta, gestiunea frauduloasa in variantele calificate prevazute de art. 242 alin. (2) si (3) din Codul penal, alte exemple fiind violarea de domiciliu in forma calificata, prevazuta de art. 224 alin. (2) din Codul penal, si tulburarea de posesie, prevazuta de art. 256 din acelasi Cod - instanta de fond sau de apel trebuie sa cheme persoana vatamata si sa o intrebe daca intelege sa formuleze plangere prealabila, dispunand incetarea procesului penal in cazul in care persoana vatamata renunta la formularea respectivei plangeri (in acest sens Decizia nr. 187 din 31 martie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragrafele 21-23). Curtea constata ca din normele procesual penale ale art. 386 alin. (2) rezulta fara echivoc posibilitatea instantei de a schimba mai intai, prin incheiere, incadrarea juridica a faptei intr-o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penalese face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar, ulterior, de a chema persoana vatamata pentru a o intreba daca intelege sa faca plangere pentru infractiunea respectiva si, dupa caz, sa continue cercetarea judecatoreasca sau sa dispuna incetarea procesului penal.
44. De asemenea Curtea constata ca schimbarea incadrarii juridice a faptei nu constituie o modalitate de exprimare anticipata a parerii cu privire la solutia susceptibila de a fi adoptata intr-o anumita cauza, astfel ca judecatorul care participa la pronuntarea ei, prin incheiere, nu devine incompatibil cu a lua parte, in continuare, la solutionarea acelei cauze in fond . Coroborand prevederile art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala cu dispozitiile art. 387 din Codul de procedura penala, prin care este reglementata rezolvarea de catre instanta a chestiunilor incidente, Curtea retine ca, potrivit vointei legiuitorului, schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare este o problema procedurala, ce nu priveste solutionarea nemijlocita a cauzei. Or, "simplul fapt pentru judecator de a fi luat o decizie inaintea procesului nu poate fi considerat intotdeauna ca ar justifica, in sine, o banuiala de impartialitate in privinta sa. Ceea ce trebuie avut in vedere este intinderea si importanta acestei decizii. Aprecierea preliminara a datelor din dosar nu poate semnifica faptul ca ar fi de natura sa influenteze aprecierea finala, ceea ce intereseaza fiind ca aceasta apreciere sa se faca la momentul luarii hotararii si sa se bazeze pe elementele dosarului si pe dezbaterile din sedinta de judecata" (Hotararea din 6 iunie 2000, pronuntata in Cauza Morel impotriva Frantei). Totodata Curtea constata ca schimbarea incadrarii juridice, dispusa prin incheiere anterioara solutionarii pe fond a cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecatorului care a facut parte din completul de judecata, avand in vedere, astfel cum s-a aratat, si dispozitiile art. 386 alin. (2) din Codul de procedura penala, privind procedura de schimbare a incadrarii juridice, in fata instantei, in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. De altfel, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 31 martie 2006, privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala [s.n. din 1968] referitoare la compatibilitatea judecatorului de a participa la judecarea cauzei in care a dispus prin incheiere, pronuntata inainte de solutionarea acesteia in fond, schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei, a retinut ca "ar fi de neconceput ca judecatorii care au schimbat incadrarea juridica a faptei [s.n. prin incheiere] intr-o alta infractiune, pentru care este necesara plangerea prealabila a persoanei vatamate, sa nu mai poata face parte din completul care, in raport cu pozitia adoptata de persoana vatamata, sa procedeze la continuarea judecatii ori sa inceteze procesul penal". Tot astfel, a considera caz de incompatibilitate participarea la schimbarea incadrarii juridice a faptei prin incheiere, anterioara judecatii in fond, ar insemna sa se renunte la principiul continuitatii judecatorului si la garantiile procesuale cu rol esential in aflarea adevarului si asigurarea justei solutionari a cauzei, in conditiile in care jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului obliga la luarea in considerare a principiului continuitatii completului de judecata, prin prisma exigentelor regulii nemijlocirii ce decurge din art. 6 paragraful 1 din Conventie (a se vedea Hotararea din 5 februarie 2014, pronuntata in CauzaCutean impotriva Romaniei, paragrafele 60 si 61; Hotararea din 7 martie 2017, pronuntata in Cauza Cerovsek and BoA…A¾icnik impotriva Sloveniei, paragraful 43). De asemenea, in Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, precitata, instanta suprema a mai retinut ca schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei, prin incheiere pronuntata de judecator inainte de solutionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea insasi, exprimarea parerii sale cu privire la solutia ce ar putea fi data in acea cauza, astfel incat a decis ca "Schimbarea incadrarii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instantei, prin incheiere pronuntata inainte de solutionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecatorului care a facut parte din completul de judecata". Tinand cont ca dispozitiile art. 386 din Codul de procedura penala in vigoare isi au corespondent in cele ale art. 286 alin. 2 si art. 334 din Codul de procedura penala din 1968, avand in vedere prevederile art. 4741 din Codul de procedura penala, ratiunile care au justificat pronuntarea Deciziei nr. I din 16 ianuarie 2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- Sectiile Unite se mentin si in prezent.
45. In acelasi fel si Curtea Constitutionala a retinut in Decizia nr. 124 din 1 martie 2005, precitata, ca "sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala [s.n. din 1968] aduc atingere independentei si impartialitatii instantei de judecata, este de asemenea neintemeiata. Se constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform caruia A«Judecatorii sunt independenti si se supun numai legiiA». [...] Sub acest aspect, impartialitatea judecatorului nu este afectata atunci cand, la propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului, intrucat orice hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea probelor existente in cauza. Cu acest prilej, instanta nu isi exprima parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in cauza, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci face aplicarea principiilor procesual penale, in special a principiului aflarii adevarului. Schimbarea incadrarii juridice apare ca necesara tocmai pentru a se asigura o solutionare corecta a cauzei, in cadrul unui proces echitabil".
46. In concluzie, Curtea constata ca, pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului penal si in vederea exercitarii in mod efectiv a dreptului la aparare de catre inculpat, singura interpretare care asigura textului criticat - art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala - conformitatea cu dispozitiile din Constitutie si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este aceea care impune ca schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare sa se realizeze de catre instanta de judecata prin hotarare care nu solutioneaza fondul cauzei, ulterior punerii in discutia partilor a noii incadrari juridice a faptei, insa anterior solutionarii fondului cauzei.
47. Cu toate ca normele procesual penale criticate nu reglementeaza, in mod expres, felul hotararii prin care se pronunta schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare, interpretarea acestora de catre instanta de judecata trebuie sa asigure exercitarea efectiva a dreptului la aparare si caracterul echitabil al procesului. Or, astfel cum s-a aratat in precedent, practica instantelor de judecata, inclusiv practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este in sensul schimbarii incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare la finalul procesului, prin sentinta sau decizie, in functie de stadiul procesual, cu incalcarea atat a dispozitiilor art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1) din Legea fundamentala, cat si a prevederilor art. 6 paragraful 1 si 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale.
48. In raport cu aceasta practica a instantelor de judecata, Curtea retine ca instanta de control constitutional a statuat ca deturnarea reglementarilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematica interpretare si aplicare eronata a acestora de catre instantele judecatoresti sau de catre celelalte subiecte chemate sa aplice dispozitiile de lege, poate determina neconstitutionalitatea acelei reglementari. In acest caz, Curtea Constitutionala arecompetenta de a elimina viciul de neconstitutionalitate astfel creat, esentiala in asemenea situatii fiind asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor persoanelor, precum si a suprematiei Constitutiei (in acest sens Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, si Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30).
49. In continuare, Curtea retine ca, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, intrucat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala urmeaza a fi admisa, instanta de control constitutional se va pronunta si asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 377 alin. (4) teza intai din Codul de procedura penala, potrivit carora "Daca instanta constata, din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor, ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata, este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma.[...]". Incadrarea juridica atribuita actelor materiale descrise in actul de sesizare este atributul instantei de judecata, iar pronuntarea asupra schimbarii incadrarii juridice nu poate fi conditionata de potentiala asumare de catre inculpat a faptelor descrise in rechizitoriu. Asa incat, Curtea constata ca si acestor din urma norme procesual penale le sunt aplicabile mutatis mutandis argumentele de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala.
50. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA 
In numele legii 
D E C I D E:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de V.D. in Dosarul nr. XXXX/86/2016 al Tribunalului Suceava - Sectia penala si constata ca dispozitiile art. 377 alin. (4) teza intai si art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in masura in care instanta de judecata se pronunta cu privire la schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotarare judecatoreasca care nu solutioneaza fondul cauzei.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 16 aprilie 2019.